Situat la Nord de oraşul Piatra Neamţ, la kilometrul 9,4 al drumului naţional 15C în direcţia Piatra Neamţ – Suceava, satul Almaş se întinde pe o distanţă de 4,5 kilometri Est - Vest între două dealuri, pe cele două maluri ale pârâului Almaş şi, parţial, pe malul stâng al Pârâului Sasca (de la saşii care locuiau aici) - afluent al Almaşului.
Fragmentele ceramice, chirpici din case şi un idol din argilă, descoperite pe dealul Hârciu, sau Hârcu, după cum îl numesc localnicii, de pe malul drept al pârâului Almaş, atestă o aşezare din Eneolitic, Cultura Cucuteni – Fazele A, B (p. 36, 50, 222).
În zona Roşcani, situată la intrarea în Almaş, dinspre Dobreni, în partea dreaptă, a fost atestată o aşezare carpică (p. 108) a dacilor liberi (secolele II-III) continuând spre Dobreni, pe malurile Almaşului (p. 209) şi una feudală – vatra satului medieval Roşcani (azi dispărut), atestat documentar în sec. XV. Zona este propusă pentru a fi declarată „sit arheologic de interes naţional” şi să fie înscris în Lista monumentelor istorice din România (p. 222).
Almaşul este menţionat în istorie începând din anul 1436:
- 12 aprilie 1436 (6944): "Ipisoc de la domnul Ilie voievod şi de la al măriei sale frate, Ştefan voievod, fiii domnulul Alexandru Voievod,...pe o adevărată slugă, anume Baico, pentru ale sale drepte şi cu credinţă slujbe… i-au dat şi i-au întărit lui, întru acest pământ. al Moldovei,…sate anume: Dolheştii, unde era casa lui şi Negreştii şi Almăşelul, şi Horaeteştii şi Roşcanii şi, pe Almaşi, în gios de Dolhesti, Dobrenii…”
- 24 iunie 1492: Ştefan cel Mare dăruieşte fraţilor Baico şi Ivan satul Almaş din ţinutul Neamţului.
- 1577: Episcopul Istatie, împreună cu Anastasie Mitropolitul se găsesc în uricul dat de Petru Vodă Şchiopul, prin care dăruieşte Mănăstirii Pângăraţi o silişte pe Almaşul Mic, la Ocolul Piatra spre a-şi face acolo sat şi metoc.
În anul 1772 populaţia Almaşului era de 61 familii, 3 duhovnici, 1 mazil, 2 armeni. În anul 1803 avea 55 de case.
În Tabla vistieriei din Condica vistieriei Moldovei din anul 1816 (iunie - august) se precizează că Almaşul din ţinutu Neamţului, ocolu Pietrii, aparţinea dumisale logofătului Costandin Balş şi avea la acea dată 40 de lăcuitori birnici şi 9 fără bir ce se îndeletniceau cu lucru pământului, având loc de hrană îndestul.(Anuarul Institutului de istorie şi arheologie A. D. Xenopol, Supliment I, Corneliu Istrati, Iaşi 1979, p. 9-10).
În 1846 existau 59 de familii.
În anul 1890 satul avea 96 de case cu 396 membri, o familie de evrei, 128 bărbaţi, 204 femei, 199 necăsătoriţi, 153 căsătoriţi, 33 văduvi, 1 divorţat, 7 nevolnici, 26 cunoşteau scrisul şi cititul iar 360 nu. Existau 2 Biserici (probabil 1 schit) cu 2 preoţi, 2 eclesiarhi, şcoală cu 47 de elevi, moară, 2 cârciume, 5 fierăstraie, 3 rotari, 3 fierari, 1 dogar, 49 contribuabili, 454 vite (40 boi, 42 vaci, 280 oi, 10 cai, 25 porci, 30 viţei, 16 junici, 1 taur).
Din datele prezentate de „Anuarul României pentru comerţ, industrie, meserii şi agricultură din 1928“ rezultă că Almaşul avea la acea dată o situaţie prosperă ce rezulta din spiritul gospodăresc axat pe multiple planuri de activitate. Anuarul prezenta Almaşul astfel: Almaş, sat (Dobreni) jud. Neamţ, 9 km. - P. Neamţ, 498 locuitori, 1 mănăstire ortodoxă de maici, 1 şcoală primară, Băcănii: Olteanu Ion, Cârciumari (debit de vin): Olteanu Ion, Fabrică de cherestea „Poiana Almaş„: Adămescu Gheorghe şi C. Onu Succ.S.I.N.C., Dogari: Patalincă (Potolincă n.n.) Ion, Împletitori coşuri: Sârmache Vasile, Fierari: Lăcătuşu Ion, Rotari: Culă Th., Drăgan Nicolae, Năforeanu Vasile, Tâmplari: Patalincă (Potolincă n.n.) Gh., Toma Neculai, Agricultori: Onu Constantin (65 Ha).
29 dec. 1930 109 gospodării, 502 locuitori, 237 bărbaţi, 265 femei, 5 flotanţi, 2 ţigani, 282 ştiutori de carte, 122 nu.
În anul 1977 parohia avea 810 locuitori.
În anul 1992 situaţia statistică, diferenţiată pe vârste, se prezenta astfel:
0 - 20 ani = 114 persoane
21 - 40 ,, = 128 ,,
41 - 60 ,, = 174 ,,
61 - 80 ,, = 117 ,,
peste 81,, = 28 ,,
total: = 561 ,,
Decese: tineri = 1, adulţi = 1, peste 81 ani = 9.
Din totdeauna locuitorii Almaşului au crescut vite şi oi, s-au ocupat cu agricultura, pomicultura, puţini din ei au făcut apicultură, au fost meseriaşi sau mici negustori, iar o bună parte au lucrat la pădure. În perioada industrializării ţării marea majoritate au lucrat în uzine şi fabrici, realizând venituri frumoase, ceea ce a făcut să crească nivelul de trai al localităţii. Aproape din fiecare casă, unul sau doi membri lucrau şi câştigau în astfel de condiţii, cei rămaşi acasă lucrând pământul în cadrul C.A.P. După răsturnarea de regim din 1989, situaţia locuitorilor a început să se înrăutăţească treptat, odată cu cea a întregii ţări
Printre personalităţile Almaşului şi-a înscris numele căpitanul Ioan Chiruţă Felicia Mărgăritescu, prietenă apropiată a lui Mihail Sadoveanu, scriitorul Dumitru Almaş , născut Ailincăi, în localitatea vecină Negreşti, iar Valea Brânduşelor a scriitorului Constantin Munteanu din Piatra Neamţ, nu e alta decât Valea Mare a Almaşului.
Parohia Almaş cuprinde o mică localitate cu acelaşi nume, sat component al comunei Gârcina, bucurându-se doar pentru puţin timp în trecutul său, de dreptul statutar de parohie, fiind pe rând filia parohiilor din jur, astfel: până la data de 1 martie 1937 Almaşul a fost filiala parohiei Negreşti, iar de la 1 martie 1937 până la 31 martie 1940 (3 ani) localitatea
Almaş devine parohie avându-l ca paroh pe preotul Pavel Dănilă. Începând cu data de 1 aprilie 1940 până la data de 31 martie 1953 Almaşul devine filia parohiei Dobreni pentru o perioadă de 12 ani şi 11 luni, iar de la data de 1 aprilie 1953 până la 1 martie 1975 Almaşul a fost administrat ca filială a parohiei Gârcina (20 ani).
În prezent Almaşul este parohie, reînfiinţată de preotul Dragoş Munteanu la 1 martie 1975. La data primei evidenţe statistice efectuată în anul 1977, parohia era constituită din 215 familii cu 763 de membri. Populaţia Almaşului se află într-o descreştere continuă, la ora actuală majoritatea locuitorilor având vârsta de peste 60 de ani. Evidenţa statistică a coborât sub 200 de familii cu mai puţin de 500 de membri.
Biserica parohială Sfinţii Arhangheli este atestată din 1760-62, din lemn, reparată la anul 1840. Actuala Biserică a fost construită din lemn de stejar, în formă de cruce, cu trei turnuri, începând de la anul 1900 (după alte documente, 16 iunie 1920), lucrările încheindu-se în anul 1931.A fost pictată parţial de pictorul Vasile Vodă din Tg. Neamţ, iar la 11 noiembrie 1934 a fost şi sfinţită în numele Sfinţilor Arhangheli (8 noiembrie), de către P. S. Episcop Grigorie Leu Botoşăneanu şi un sobor de preoţi.
Între anii 1977 şi 1982 s-au efectuat lucrări de reparaţie capitală, constând în refacerea turnurilor, înlocuirea acoperişului şi a turnurilor cu tablă zincată, înlocuirea tencuielilor interioare în vederea picturii, construirea pridvorului şi a veşmântarului bisericii, inexistente până atunci, tencuirea exteriorului cu praf de piatră. Urmează apoi construirea gardului şi a porţilor, din beton fier şi plasă de sârmă, turnarea podului şi a aleii din beton. Lucrările au culminat cu executarea şantierului de pictură interioară în tehnica „al fresco”, sub conducerea pictorului Mihai Chiuaru. Duminică 22 mai 1983 a avut loc slujba de resfinţire a bisericii de către P. S. Episcop Pimen Suceveanul împreună cu un sobor de preoţi. Actuala clopotniţă a fost finalizată în Noiembrie 2006, iar de data de 28 aprilie 2014 a început construcţia complexului bisericesc.
Între anii 2015-2021 s-a construit complexul bisericesc ce constă în casă de prăznuire, casă parohială, colivar, pridvorul Bisericii, clopotniță, casă mortuară și Altar de vară.
Casa de prăznuire cuprinde o bucătărie și o sală de mese, iar deasupra ei s-a construit casa parohială ce cuprinde 3 camere, baie, hol și bucătărie. Pridvorul a fost construit în locul celui vechi, în anii 2018-2019, fiind pictat în anul 2020 de Părintele Porfirie Cuciuc. Colivarul s-a construit pe locul vechii case de prăznuire în anul 2020. Altarul de vară a fost construit în anul 2021. Tot în anul 2021 s-au făcut ample lucrări de reabiliate a casei mortuare și a Clopotniței.
Aceste lucrări au fost începute de Preot Oancea Mihai și continuate din 2018 de Preot Ungureanu Ciprian Daniel, cu jertfa și osteneala epitropului Horghidan Petru, a Consiliului parohial, enoriașilor parohiei Almaș, a altor donatori și a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.
